Moștenirea sau succesiunea este procedura prin care bunurile unei persoane decedate sunt transferate către moștenitori.
În acest articol vei afla elementele esențiale pe care trebuie să le știi despre drepturile tale la o moștenire:
- noțiunile de deschidere și dezbatere a unei moșteniri;
- felurile moștenirii;
- termenul de opțiune succeorală în care poți accepta averea unei persoane decedate;
- modalitățile de acceptare a unei moșteniri;
- modalitățile de dezbatere a unei succesiuni;
- ce acte trebuie în principiu pentru dezbaterea unei moșteniri;
- modalitățile de împărțire/partajare a bunurilor în situația în care există mai mulți moștenitori.
Deschiderea și dezbaterea unei moșteniri
În primul rând, se face distincție între noțiunile de “deschidere”și cea de „dezbatere” a unei moșteniri.
Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia la ultimul său domiciliu indicat în certificatul de deces.
De la momentul deschiderii moștenirii curge termenul de un an în care succesorii își pot exercita dreptul de opțiune succesorală, adică dacă acceptă moștenirea sau renunță la ea, fie în mod expres, fie în mod tacit.
Dezbaterea succesiunii este procedura juridică prin care notarul public sau instanța de judecată stabilește, în urma decesului unei persoane, cine sunt mostenitorii și care este întinderea masei succesorale (adică bunurile supuse dezbaterii care vor trece în patrimoniul moștenitorilor). În urma dezbaterii succesiunii, drepturile si obligațiile unei persoane decedate trec, din punct de vedere juridic, la moștenitorii acesteia.
Această procedură poate fi una complexă și sensibilă, impunând nevoia unui avocat specializat în domeniul dreptului succesoral.
Numele meu este Iulian Galeș, sunt avocat în Baroul București, specializat în moșteniri/succesiuni. Și te pot sprijini în dezbaterea succesiunii pentru a obține drepturile succesorale cuvenite.
Mă poți contacta telefonic la numărul 0756 461 265 sau prin email pe adresa avocatgales@gmail.com.
Cum se poate transmite moștenirea? Felurile moștenirii
Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală (adică în ordinea și cotele stabilite de lege), în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.
Cu alte cuvinte, mostenitorii pot fi legali (în ordinea și după regulile stabilite de Codul civil, respectiv soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, descendenților – copii, nepoți, strănepoți -, ascendenților si colateralilor privilegiați – părinți, frați, surori, nepoți de frate/soră -, ascendenților și colateralilor ordinari – bunici, unchi, mătușă, veri primari – după caz) sau testamentari (atunci când defunctul lasă un testament prin care stabilește persoanele fizice sau juridice cărora urmează sa le revină patrimoniul acestuia).
Care este termenul în care poate fi acceptată moștenirea unei persoane?
De la deschiderea moștenirii (adică de la decesul defunctului) începe să curgă și termenul de opțiune succesorală de un an.
Termenul de opţiune succesorală menționat mai curge, după caz:
a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
Cum pot accepta moștenirea?
Moștenirea poate fi acceptată expres sau tacit.
Acceptarea expresă semnifică darea unei declarații de acceptare a moștenirii în fața notarului public. Această declarație se înregistrează în registrul național notarial electronic și astfel, la dezbaterea succesiunii succesibilul care a dat declarația își va culege partea cuvenită.
Nu este exclusă și acceptarea expresă printr-un înscris sub semnătură privată, cum ar fi declarația făcută în acest sens într-o scrisoare propriu zisă sau declarația scrisă făcută organelor fiscale prin care arăți compunerea masei succesorale și calitatea ta de moștenitor.
Acceptarea este tacită când faci un act sau fapt pe care nu ai fi putut să îl faci decât în calitate de moştenitor.
Cu titlu de exemplu, constituie acte/fapte de acceptare tacită a moștenirii:
– intrarea în posesiunea (preluarea ori deţinerea) și folosinţa bunurilor succesorale, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moştenită, demolarea unor construcţii, efectuarea de lucrări ce nu comportă urgenţă, edificarea pe terenul şi în gospodăria defunctului a unor construcţii etc., întrucât demonstrează un comportament de proprietar.
– înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;
– actele de dispoziţie juridică a unor bunuri din moştenire (acte de înstrăinare cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, către un terţ sau chiar unui comoştenitor, acte de constituire a unor drepturi reale asupra bunurilor de succesiune – servituţi, uzufruct, ipotecă, gaj etc. – renunţarea la un drept, participarea succesibilului la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil din masa succesorală, tranzacția cu privire la datoriile succesiunii, perceperea unor creanțe succesorale ocazionale etc.);
– renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;
– renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi;
– acţiuni în justiţie şi alte acte procedurale ce presupun indirect, dar neîndoielnic, însuşirea calităţii de moştenitor, cum ar fi: cererea de partaj a bunurilor succesorale, cererea de anulare a testamentului, cererea legatarului de predare a legatului, acţiunea în revendicarea bunurilor succesorale, opoziţia la vânzarea silită a unui imobil succesoral etc.
Actele de conservare (de pildă repararea unei țevi din imobilul ce face obiectul moștenirii, în vederea evitării unei inundații care ar distruge bunul), de supraveghere (paza bunurilor din masa succsesorală) şi de administrare provizorie (de pildă, încheierea unui contract de locațiune/închierere pe un termen scurt) nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor
Ce se întâmplă dacă nu accept moștenirea în termenul de opțiune succesorală de un an?
În situația în care moștenirea nu se acceptă în termenul de un an, iar alți succesori au făcut-o, atunci poți fi decăzut din dreptul de mai moșteni, adică poți fi înlăturat de la moștenire
Modalitățile de dezbatere a succesiunii
Așa cum am arătat și mai sus, dezbaterea succesiunii este procedura juridică prin care drepturile si obligațiile unei persoane decedate trec, din punct de vedere juridic, la moștenitorii acesteia. Dezbaterea moștenirii poate avea loc pe cale notarială sau pe cale judecătorească
Dezbaterea succesiunii la notarul public
Moștenirea poate fi dezbătută la notarul public atunci când moștenitorii (legali sau testamentari) sunt cunoscuți și se înțeleg asupra calității lor și bunurilor aflate în masa succesorală a defunctului.
Cu alte cuvinte, la notarul public succesiunea se dezbate doar dacă toți moștenitorii vor fi prezenți, chiar dacă cererea a fost înaintată doar de către unul dintre aceștia.
La finalul procedurii, notarul public eliberează câte un certificat de moștenitor la fiecare parte, certificat care face dovada calității de moștenitor legal și/sau testamentar, a dreptului de proprietate sau altor drepturi, după caz, ale moștenitorilor asupra bunurilor din masa succesorală.
Dezbaterea succesiunii la instanța de judecată
Succesiunea se dezbate la instanța de judecată atunci când moștenitorii nu se înțeleg asupra calității lor sau asupra bunurilor din masa succesorală ori în situația în care nu sunt găsiți toți moștenitorii/nu vor să se prezinte de bunăvoie la notarul public.
În vederea dezbaterii unei moșteniri la instanța de judecată, trebuie îndeplinită o procedură prealabilă și este nevoie de o bună organizare a documentației și cunoaștere a dispozițiilor legale privind devoluțiunea succesorală, iar un avocat specializat pe moșteniri / succesiuni vă poate ajuta astfel încât să vă apărați drepturile succesorale.
În primul rând, unul dintre aspectele cheie ale succesiunilor este pregătirea documentelor legale necesare. Avocatul are responsabilitatea de a asigura completitudinea și corectitudinea acestor documente.
O listă exemplificativă de documente/înscrisuri necesare pentru deschiderea succesiunii la instanță, pe care un succesor ar trebui să le prezinte avocatului specializat pe moșteniri ar fi:
- Încheierea de verificare a evidențelor succesorale, care se eliberează de notarul public din circumscripția ultimului domiciliu al defunctului, în urma plății unei taxe notariale;
Această Încheiere va trebui depusă în mod obligatoriu la instanță, întrucât atestă dacă a fost sau nu dezbătută succesiunea la notarul public și dacă sunt mostenitori care au acceptat sau au renunțat la moștenire.
În situația nedepunerii acestei Încheieri emise de notarul public, cererea de chemare în judecată privind dezbaterea succesiunii va fi respinsă ca inadmisibilă.
- Certificatul de deces al persoanei a cărui succesiune se va dezbate în instanță;
- Certificatele de naștere și actele de identitate ale moștenitorilor (dacă nu se pot prezenta toate aceste documente se va indica ultimul domiciliu al moștenitorului/moștenitorilor, iar avocatul specializat în moșteniri se va prezenta la instanță și va face demersuri pentru identificarea tuturor moștenitorilor);
- Actele de proprietate pe numele defunctului cu bunurile ce intră în masa succesorală;
- Acte din care să reiasă acceptarea expresă sau tacită a moștenirii în termenul de un an de la data decesului defunctului (cum ar fi, declarația dată în fața notarului public, chitanțe privind plata impozitelor și taxelor aferente bunurilor din proprietatea defunctului; facturi și chitanțe cu îmbunătățirile aduse bunului/bunurilor din proprietatea defunctului; declarații scrise ale vecinilor privind faptul că bunul a început să fie folosit de un anumit moștenitor după decesul defunctului etc.);
- Testament, legatele cu titlu particular ori universal sau alte acte ce pot duce în cele din urmă la stabilirea voinței defunctului înainte de moartea sa etc.
După această etapă inițială privind verificarea documentelor prin care avocatul va identifica moștenitorii, dacă au acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală, cotele succesorale și a bunurilor din masa succesorală, se va proceda la redactarea cererii de chemare în judecată și ulterior a celorlalte acte de procedură necesare pe parcursul procesului, precum și asigurarea asistării sau reprezentării juridice în fața instanței de judecată.
Dezbaterea succesiunii la instanță se desfășoară conform regulilor de procedură instituite de Codul de procedura civilă aplicabile judecății proceselor civile, procesul fiind deschis de unul dintre moștenitori împotriva celorlați moștenitori cunoscuți. În cadrul procesului civil se vor administra probe (după caz, înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu) și se vor acorda termene de judecată.
Cum se împarte moștenirea?
În primul rând, este de menționat că nu este obligatorie ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală. Dreptul de proprietate poate să fie exercitat și de către mai multe persoane, situație în care acestea dețin calitatea de coproprietari.
În situația în care se dorește împărțirea bunurilor din moștenire, se poate cere instanței de judecată (în cadrul aceluiași proces cu dezbaterea succesiunii) ieșirea din indiviziune, adică efectuarea partajului succesoral.
Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor.
Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, instanța va stabili calitatea de moștenitor, cota-parte ce se cuvine fiecărui mostenitor din bunurile supuse împărțelii, precum și din datoriile transmise prin moștenire, creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile mostenirii.
La determinarea cotei-părți ce revine fiecărei părți se vor lua în calcul probele ce urmează să fie administrate de către părțile aflate în litigiu.
Partajul se poate face în natură, acesta reprezentând regula în materie, însă există și alte modalități de împărțire:
- prin atribuirea întregului bun unui singur fost coproprietar (sau mai multora), urmând ca acesta (aceștia) să plătească o sultă fostului (foștilor) coproprietar(i) căruia (cărora) nu i-a (le-a) fost atribuit bunul;
- prin vânzarea bunului, în modul stabilit de coproprietari sau, în caz de neînțelegere, la licitație publică; prețul obținut, în urma vânzării, se va împărți între foștii coproprietari.
Concluzie
Succesiunile reprezintă un proces complex și important din punct de vedere legal și emoțional. Un avocat specializat în dreptul succesoral joacă un rol esențial în susținerea corectă și eficientă a drepturilor moștenitorilor, asigurând transferul corect și legal al bunurilor către moștenitori conform voinței decedatului sau legilor succesorale aplicabile. Cu ajutorul unui avocat experimentat, clienții pot naviga cu încredere prin toate aspectele unui proces de dezbatere a unei moșteniri.