Prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare provenite din amenzi

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 07.03.2022, sub nr.####/314/2022, reclamantul ###### ######-###### în contradictoriu cu pârâta U.A.T Municipiul Suceava-Direcţia Buget, Contabilitate şi Fiscalitate-Serviciul Amenzi-prin reprez.legal, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare provenite din amenzi în cuantum de 4694 RON, sumă compusă din amenzi de circulaţie aplicate în perioada 07.06.1999-05.09.2012 în urma săvârşirii de abateri contravenţionale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 24.11.2021, în urma unei cereri depuse la Primăria Suceava i s-a adus la cunoştinţă faptul că figurează în evidenţele Direcţiei Buget, Contabilitate şi Fiscalitate-Serviciul Amenzi, cu datorii la bugetul local în cuantum de 4694 lei, datorii provenite din amenzi de circulaţie neachitate din perioada 07.06.1999-05.09.2012, fiindu-i refuzată orice cerere de eliberare acte sau adeverinţe de către Primăria Suceava până la momentul achitării sumelor restante.

Reclamantul a arătat că la adresa la care locuieşte în mod obişnuit nu a primit nicio notificare de plată sau somaţie de executare silită, acte care în accepţiunea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală ar echivala cu întreruperi ale cursului prescripţiei extinctive (art.217 lit.d).

A invocat prevederile art.98 lit.b al Ordonanţei nr.11 din 23 ianuarie 1996 şi ale art.24 din Legea nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

În baza prevederilor legale în vigoare la acea vreme, a solicitat instanţei să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare provenite din amenzile privite în perioada 07.06.1999-06.04.2002, respectiv : amendă aplicată la data de 07.06.1999 în baza procesului verbal ##### # ########## în cuantum de 10 RON, prescrisă la data de 23.06.2002; amendă aplicată la data de 07.09.1999 în baza procesului verbal ##### # ########## în cuantum de 30 RON, prescrisă la data de 23.09.2002; amendă aplicată la data de 17.05.2000 în baza procesului verbal ##### # ########## în cuantum de 10 RON, prescrisă la data de 02.06.2003; amendă aplicată la data de 10.10.2000 în baza procesului verbal ##### # ########## în cuantum de 6 RON, prescrisă la data de 26.10.2003; amendă aplicată la data de 14.03.2001 în baza procesului verbal ##### # ######### în cuantum de 40 RON, prescrisă la data de 30.03.2004; amendă de circulaţie aplicată la data de 31.03.2002 în baza procesului verbal ##### ## ######### în cuantum de 130 RON, prescrisă la data de 16.04.2005; amendă de circulaţie aplicată la data de 31.03.2002 în baza procesului verbal ##### ## ######### în cuantum de 70 RON, prescrisă la data de 16.04.2005; amendă aplicată la data de 06.04.2002 în baza procesului verbal ##### ## ######### în cuantum de 100 RON, prescrisă la data de 22.06.2005.

A invocat prevederile art.138 al Ordonanţei nr.61 din 29 august 2002.

În baza prevederilor legale în vigoare la acea vreme, a solicitat instanţei să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare provenite din amenzile primite în perioada 13.04.2003-29.11.2003, respectiv : amendă aplicată la data de 13.04.2003 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 100 RON, prescrisă la data de 31.12.2008; amendă aplicată la data de 29.11.2003 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 70 RON, prescrisă la data de 31.12.2008.

A invocat prevederile art.128 al Ordonanţei nr.92 din 24 decembrie 2003.

În baza prevederilor legale în vigoare la acea vreme, a solicitat instanţei să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare provenite din amenzile primite în perioada 13.04.2003-29.11.2003, respectiv: amendă aplicată la data de 16.02.2004 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 60 RON, prescrisă la data de 01.01.2010; amendă aplicată la data de 08.03.2004 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 80 RON, prescrisă la data de 01.01.2020; amendă aplicată la data de 13.03.2004 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 50 RON, prescrisă la data de 01.01.2020; amendă aplicată la data de 17.05.2004 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 60 RON, prescrisă la data de 01.01.2010; amendă aplicată la data de 26.05.2004 în baza procesului verbal ##### ## ######### în cuantum de 60 RON, prescrisă la data de 01.01.2010; amendă aplicată la data de 03.05.2005 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 60 RON, prescrisă la data de 01.01.2011; amendă aplicată la data de 09.04.2007 în baza procesului verbal ##### ### ######### în cuantum de 156 RON, prescrisă la data de 01.01.2013; amendă aplicată la data de 24.05.2008 în baza procesului verbal ##### ## ######### în cuantum de 100 RON, prescrisă la data de 01.01.2014; amendă aplicată la data de 23.11.2009 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 480 RON, prescrisă la data de 01.01.2015; amendă aplicată la data de 02.02.2010 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 360 RON, prescrisă la data de 01.01.2016; amendă de circulaţie aplicată la data de 20.02.2010 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 360 RON, prescrisă la data de 01.01.2016; amendă aplicată la data de 28.02.2010 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 720 RON cu un rest de plată în cuantum de 480 RON, prescrisă la data de 01.01.2016; amendă aplicată la data de 20.07.2010 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 360 RON, prescrisă la data de 01.01.2016; amendă aplicată la data de 07.11.2010 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 360 lei, la data de 01.01.2016; amendă aplicată la data de 12.03.2011 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 402 RON, prescrisă la data de 01.01.2017; amendă aplicată la data de 19.04.2012 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 402 RON, prescrisă la data de 01.01.2018; amendă aplicată la data de 24.05.2012 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 140 RON, prescrisă la data de 01.01.2018; amendă aplicată la data de 05.09.2012 în baza procesului verbal ##### ## ########## în cuantum de 140 RON, prescrisă la data de 01.01.2018.

Reclamantul a subliniat faptul că în perioada 07.06.1999-05.09.2012, conform art.217 lit.b, c din Legea nr.207/2015, art.130 lit.b,c din O.G.nr.92/2003, art.140 lit.b,c din OG nr.61/2002 şi art.99 lit.b,c din O.G. nr.11/1996, nu a efectuat, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, vreun act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei şi nici nu cunoaşte să fi fost efectuat vreun act de executare silită împotriva sa, mai exact nu a primit notificări, înştiinţări, somaţii în legătură cu executarea silită la adresa la care în mod obişnuit locuieşte.

Reclamantul a ata### ## ####### ## ####### ## judecată înscrisuri, în copie certificată, (filele 7-10 ds.).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 50 lei (fila 12 ds.) şi taxă judiciară de timbru de 283 lei, (fila 18 ds.).

Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta a formulat întâmpinare (filele 24-25 ds.).

A invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art.35 C.pr.civ., solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

A arătat că pe calea acţiunii în constatare se poate solicita constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept şi nu a unei situaţii de fapt. Mai mult, acest text consacră caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare.

Acţiunea de faţă prin care se solicită constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită este inadmisibilă câtă vreme debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare, debitorul având deschisă calea acţiunii în constatarea prescripţiei extinctive până la declanşarea  executării silite ori, după cum se poate observa din dosarul de executare, împotriva reclamantului a fost declanşată executarea silită.

#### de acest argument, solicită admiterea excepţiei invocate şi, în consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A arătat că excepţia prescripţiei invocată de reclamant nu poate fi primită, în condiţiile în care, „dreptul de a cere executarea silită a creanţelor  fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”, iar potrivit prevederilor art.133 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art.16 şi 17 din Decretul nr.167/1958, abrogat în prezent prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită se întrerupe prin orice act începător de executare. Ori, în cadrul înscrisurilor ataşate, există dovada îndeplinirii actelor de executare care au determinat întreruperea termenului de prescripţie. În acelaşi timp, înscrisurile ataşate fac dovada faptului că organul fiscal în cadrul Municipiului Suceava a respectat procedura reglementată de prevederile Codului de procedură fiscală.

Astfel, analizând înscrisurile ataşate întâmpinării se poate observa că pentru fiecare proces verbal de contravenţie există somaţie emisă în anul sancţionării contravenientului şi o a doua somaţie emisă în interiorul termenului de 5 ani, tocmai pentru a împiedica împlinirea termenului de prescripţie. Procedând în acest fel, organul de executare din cadrul Primăriei municipiului Suceava a făcut întocmai aplicarea prevederilor art.133 lit.c din O.G. nr.92/2003, iar de la 01.-01.2016 art.215 din Legea nr.207/2015. Cele două texte de lege prevăd că prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare (art.217 lit.c din Legea nr.207/2015), iar întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripţie.

Analizând înscrisurile care fac dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor de executare, trebuie observat că, anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr.536 din 28.04.2011 referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.44 alin.3 din Codul de Procedură Fiscală, regula generală aplicată era în sensul că orice formă de comunicare a actelor de executare din cele prevăzute de art.44 era valabilă, fără a fi instituită o ordine exclusivă.

A invocat prevederile art.220 din Legea nr.207/2015.

A subliniat faptul că din întreaga documentaţie se poate observa că pentru toate procesele verbale de contravenţie s-a urmat aceiaşi procedură: au fost comunicate somaţii în anul în care contravenientul a fost sancţionat, urmate de alte somaţii care au fost publicate pe site. Fiecare proces verbal este însoţit de copiile somaţiilor emise, precum şi de extrasul care face dovada publicării ultimei somaţii pe site.

De asemenea, în cadrul documentaţiei există şi copia Anunţului colectiv pentru comunicarea prin publicitate a somaţiilor, precum şi Procesul verbal încheiat cu prilejul publicării.

Executarea silită începută prin procesele verbale de contravenţie (titluri executorii prin neatacare) şi somaţii, a fost continuată prin emiterea actelor de executare. Pentru realizarea actelor de executare, consideră că organul de executare a respectat întocmai procedura reglementată de Codul de Procedură Fiscală, iar termenul de prescripţie a fost întrerupt sistematic prin actele de executare intreprinse, motiv pentru care consideră că prezenta contestaţie apare ca nefondată.

#### de cele prezentate, solicită în principal admiterea excepţiei invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca nefondată, raportat la faptul că executarea a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei, în baza prevederilor art.223 alin.3 coroborate cu dispoziţiile art.411 alin.1 pct.2 teza 2 Cod procedură civilă.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, petentului i-au fost aplicate un număr de 33 de amenzi contravenționale în perioada cuprinsă între 07.06.1999 – 5.09.2012 pentru încălcarea unor reguli privind circulația pe drumurile publice. Valoarea totală a acestora este de 4694 lei, după cum reiese din situația centralizată depusă la fila 10.

Prin cererea formulată s-a solicitat constatarea intervenirii prescripției executării silite a acestor creanțe bugetare, ca urmare a împlinirii termenului de 5 ani.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Municipiul Suceava a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ., motivat de faptul că reclamantul ar solicita constatarea unei situații de fapt și nu a unui drept (a inexistentei acestuia) iar pe fondul cauzei a invocat întreruperea termenelor de prescripție prin emiterea unor somații pe adresa de domiciliu a contestatoarei și prin intermediul anunțurilor colective pentru publicarea prin publicitate a somațiilor.

Potrivit art. 248 alin. (1) și (4) C. pr. civ., (1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei; (4) Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului, Astfel, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și unită cu fondul cauzei prin încheierea civilă din data de 27.04.2023.

Potrivit dispozițiilor art. 35 C.pr. civ., „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”. Așadar, prin acțiunile în constatare reclamantul solicită instanței numai să constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa, în concret, reclamantul solicită constatarea intervenirii unui prescripției în cadrul raportului juridic obligațional existent între părți.

Cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Cu privire la interesul public urmărit de legiuitor prin interzicerea primirii unei cereri în constatare dacă partea are la îndemână o acțiune în realizare, s-a reținut că acesta ar consta în protejarea eficacității realizării actului de justiție, în sensul că împiedică desfășurarea a două litigii consecutive în cadrul cărora să se supună dezbaterii aceeași stare de fapt și aceleași aspecte de drept, această inadmisibilitate bazându-se, totodată, pe lipsa oricărui interes legitim al unui subiect de drept de a cere să i se constate existența unui drept, atâta vreme cât acesta ar putea cere realizarea dreptului.

În acest sens, instanța constată că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca prin hotărârea pronunțată instanța să constate intervenția prescripției dreptului de a cere executarea silită și nu inexistența unui drept de creanță al pârâtei împotriva debitorului. #### adevărat că aceiași solicitare putea fi făcută de către debitor în cadrul unei contestații la executare însă în situația în care aceasta este supusă unui termen de decădere, instanța apreciază că solicitarea de a se constata ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită nu este inadmisibilă. Mai mult decât atât, cererea, astfel cum a fost configurată de reclamant, de constatare a intervenirii prescripției executării silite se circumscrie unei acțiuni în constatarea inexistentei unui drept și nu în constatarea unei situații de fapt, cum susține în mod neîntemeiat pârâta. Prin urmare, instanța va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

În drept, potrivit art. 230 alin. (1) din L. nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, act normativ sub imperiul căruia a fost emisă somaţia criticată de contestator, Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. #### în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.

Totuşi, instanţa apreciază că legea care guvernează executarea silită demarată de intimat împotriva contestatorului este cea în vigoare la data emiterii primelor somaţii, respectiv O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală iar nu L. nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. În acest sens, instanţa reţine că executarea silită începe prin comunicarea de către organul fiscal a somaţiei către contribuabil. Astfel, executarea silită titlurilor executorii este supusă dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 39 din O.G. nr. 92/2003 (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura destinatarului; (3) În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptăţite să primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian naţional de largă circulaţie şi într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţionează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a cincea zi de la data publicării anunţului. (4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

Astfel cum  prevede art. 40 din acelaşi act normativ Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, potrivit legii.

Potrivit art. 121 C. pr. fiscală (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale iar potrivit art. 123  Termenul de prescripţie prevăzut la art. 121 se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data întocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilităţii contribuabilului; e) în alte cazuri prevăzute de lege.

În cauza dedusă judecății, constituie o împrejurare necontestată aceea că procesele – verbale prin care i-au fost aplicate contestatorului amenzi contravenționale în perioada 07.06.1999-5.09.2012  au devenit titluri executorii, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a fiecărei creanțe fiscale reprezentând amendă contravențională aplicată contestatorului prin procesele verbale de contravenție încheiate în perioada 07.06.1999-5.09.2012  a început să curgă de la data expirării termenului de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale, astfel cum prevede art. 37 din O.G. nr. 2/2001.

##### în vedere dispozițiile art. 121 C. Proc. Fiscală instanța constată că termenele de prescripție au început la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept si are o durată de 5 ani. De asemenea, potrivit art. 123 C. Proc. Fiscală termenul de prescripție al executării silite se întrerupe la data efectuării unui act de executare silită.

Instanța notează că singurul motiv invocat de petent în susținerea intervenirii prescripției dreptului la executare silită este reprezentat de împrejurarea că acesta nu ar fi primit nicio notificare de plată sau somație de executare silită în ceea ce privește titlurile executorii deținute de pârâtă împotriva reclamantului.

Verificând apărarea invocată de către reclamant, instanța concluzionează că nu este confirmată de actele depuse la dosar de către pârâtă, astfel că nu va fi reținută. Prin urmare, după cum se poate vedea din cuprinsul înscrisurilor depuse de pârâtă, fiecare somație de plată a fost comunicată reclamantului la adresa de domiciliu a acestuia, adresa indicată și în prezentul dosar, doar că într-adevăr unele dintre somații, fiind transmise cu confirmare de primire, nu au fost ridicate persoanele de către destinatar, fapt care este imputabil destinatarului. În alte cazuri somațiile au fost primite sub semnătură de către mama reclamantului (dovada de la fila 29, 32) sau chiar de reclamant (dovada de la fila 30, 33, 35, 36, 38, 40, 42, 49, 51,)

Toate aceste comunicări au fost făcute în interiorul termenului de prescripție de 5 ani având drept efect întreruperea termenului de prescripție, somația de plată fiind un act începător de executare. În acest context, susținerea reclamantului că nu ar fi primit nicio somație de plată nu este verificată și susținută de actele depuse la dosarul cauzei, astfel că cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la alte momente de la care ar putea curge termenul de prescripție al executării silite, neinvocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii, instanța apreciază că nu poate face o analiză atât timp cât limita investirii soluționării prezentei cauze a fost dată de cererea reclamantului și apărările pârâtei.

Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată.

Conform art.129 alin. final Cod pr.civilă, instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul ###### ###### ###### (CNP #############), domiciliat în ###########, str.Zimbrului nr.20, ###########, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Suceava – prin ######, cu sediul în #### #######, B-dul 1 Mai, nr. 5A, #### #######.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Suceava.

Pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi data de 27.07.2023.